Revista Luceafărul » Umbre. Fantomele trecutului. modern dish rack Partea întâi – Lili -
Arhiva martie 2014 februarie 2014 ianuarie 2014 decembrie 2013 noiembrie 2013 octombrie 2013 septembrie 2013 august 2013 iulie 2013 iunie 2013 mai 2013 aprilie 2013 martie 2013 februarie 2013 ianuarie 2013 decembrie 2012 noiembrie 2012 octombrie 2012 septembrie 2012 august 2012 iulie 2012 iunie 2012 mai 2012 aprilie modern dish rack 2012 martie 2012 februarie 2012 ianuarie 2012 decembrie 2011 noiembrie 2011 octombrie 2011 septembrie 2011 august 2011 iulie 2011 iunie 2011 mai 2011 aprilie 2011 martie 2011 februarie 2011 ianuarie 2011 decembrie 2010 noiembrie 2010 octombrie 2010 septembrie 2010 august 2010 iulie 2010 iunie 2010 mai 2010 aprilie 2010 martie 2010 februarie 2010 ianuarie 2010 decembrie 2009 noiembrie 2009 octombrie 2009 septembrie 2009 august 2009 iulie 2009 iunie 2009 mai 2009 aprilie 2009 martie 2009 februarie 2009 ianuarie 2009
Publicat de Cezar C. Veziniuck în Revista Agata Literară Editor: Olivian Ivaniciuc, 16 febr.2014
Umbre. Fantomele modern dish rack trecutului. Partea întâi – Lili - Cap.1 Se coborî din mașina de teren închiriată. Trase adânc aer în piept și privi portița din lemn vopsită în crem. Soarele primăvăratec îi mângâia cu razele sale călduțe creștetul. Ultima oară când văzu această portiță era verde, un verde deschis ca iarba fragedă modern dish rack și i se păru acum că nici nu mai era aceiași, ci alta făcută după chipul și asemănarea celeilalte. Asta e! își spuse. Ce mai contează poarta când de această casă mă leagă altfel de amintiri. Amintiri ce atunci m-au lovit urât. Chiar și acum mă dor. Amintiri ce i-au schimbat viața aproape modern dish rack complet. L-au purtat prin locuri modern dish rack prin care probabil n-ar fi ajuns niciodată. Bineînțeles, modern dish rack prin acele locuri doar sufletul său a călătorit. Locuri paranoice de care oricine s-ar fi ferit înspăimântat, dar el le-a primit ca atare și poate că, dacă nu ar fi avut parte de acea paranoia, nebunie a sufletului, acum nu ar fi omul care e și nici nu ar fi scris vreodată cum a scris în acei ani, după cum probabil, își zicea uneori, Dostoievski dacă nu ar fi fost epileptic nu ar fi scris în felul în care a scris și în zilele noastre nu l-ar fi cunoscut nimeni. Își amintea de primele sale încercări literare de dinainte de boala sufletească, pe care de-altfel le-a și ars. Nu aveau nicio valoare modern dish rack și după cum citise undeva această frază: că Sandra Brown când era fecioară scria mai bine ca el. A… da… chiar își aminti. Era vorba despre revista Jurnalul literar pe care o primea regulat în Australia. Acolo citise aceste cuvinte. În ceea ce-l privea, acest critic avea mare dreptate, deși, nu-i erau adresate. Poate nu s-ar fi întors niciodată în Doroteia și nici în România, dacă nu ar fi primit o ofertă îmbietoare pe care nu putu s-o refuze. Chiar și așa se luptase mult cu ideea de a veni, dar într-un final își zise că aceasă vizită și poate răscolire a amintirilor în locul în care s-au întâmplat i-ar fi de folos și ar duce chiar la o vindecare a sa și a sufletului, pășind, cel puțin acum, aproape în amurgul vieții, mai cu încredere spre viitor. Intră pe portița scârțâitoare in curtea largă, pavată modern dish rack cu piatră de râu enormă ce părea desprinsă direct din munte, colțuroasă pe alocuri crăpată de copitele cailor. Păsea anevoie, stângaci sperând să găsească pe cineva acasă. modern dish rack Nu-si anunțase venirea (dealtfel, după cum am spus, nici nu era sigur că va veni ) și era prea obosit să mai aștepte în cazul în care nu ar fi fost nimeni acasă. Respiră adânc, îmbătându-se de parfumul modern dish rack brazilor suplinat de mirosul de soare călduț, primăvăratec. după ce dădu colțul case din cărămidă modern dish rack cu etaj, realiză că avusese noroc. modern dish rack Ușa de la bucătăria de vară era deschisă. Se apropie modern dish rack și vârî capul acoperit doar de părul cărunt, aspru și des, înăuntru. La vatra din cărămidă vopsită în verde, o femeie corpolentă învârtea într-o tigaie de tuci cu mâner. Era îmbrăcată într-un capot subțire, înflorat, de casă, peste care avea un șorț albastru deschis legat la spate. Era o femeie mărunțică, plinuță – nu grasă, doar plinuță – cu o broboadă cu margini negre și câțiva trandafiri, mari, roșii, legată la spate. De sub broboadă, scăpate, în dreptul urechilor, câteva fire de păr sure ce îi arăta vârsta – înșelătoare totuși, nu avea mai mult de cincizeci de ani – se prelingeau pe obrazul modern dish rack încă fin. O privi câteva secunde fără a-și trăda prezența, apoi bătu în tocul ușei, din lemn, verde. Femeia își întoarse doar privirea, corpul rămânându-i pe loc, neoprindu-se din lucru. modern dish rack Probabil se gândi a fi doar o vecină. – Bună ziua! spuse bărbatul cu un ușor accent străin, neîndrăznind să pășească pragul. Femeia păru oarecum surprinsă de prezența acelui bărbat modern dish rack în cadrul ușei. Nu aștepta pe nimeni și de-altfel, nici funcționarul de la ireu nu părea a fi, având în vedere că nu avea în mână sau la subraț nicio mapă sau catalog cum obișnuiau aceștia să aibă de obicei. Pe moment se gândi că ar putea fi cineva care îl caută pe soțu
Arhiva martie 2014 februarie 2014 ianuarie 2014 decembrie 2013 noiembrie 2013 octombrie 2013 septembrie 2013 august 2013 iulie 2013 iunie 2013 mai 2013 aprilie 2013 martie 2013 februarie 2013 ianuarie 2013 decembrie 2012 noiembrie 2012 octombrie 2012 septembrie 2012 august 2012 iulie 2012 iunie 2012 mai 2012 aprilie modern dish rack 2012 martie 2012 februarie 2012 ianuarie 2012 decembrie 2011 noiembrie 2011 octombrie 2011 septembrie 2011 august 2011 iulie 2011 iunie 2011 mai 2011 aprilie 2011 martie 2011 februarie 2011 ianuarie 2011 decembrie 2010 noiembrie 2010 octombrie 2010 septembrie 2010 august 2010 iulie 2010 iunie 2010 mai 2010 aprilie 2010 martie 2010 februarie 2010 ianuarie 2010 decembrie 2009 noiembrie 2009 octombrie 2009 septembrie 2009 august 2009 iulie 2009 iunie 2009 mai 2009 aprilie 2009 martie 2009 februarie 2009 ianuarie 2009
Publicat de Cezar C. Veziniuck în Revista Agata Literară Editor: Olivian Ivaniciuc, 16 febr.2014
Umbre. Fantomele modern dish rack trecutului. Partea întâi – Lili - Cap.1 Se coborî din mașina de teren închiriată. Trase adânc aer în piept și privi portița din lemn vopsită în crem. Soarele primăvăratec îi mângâia cu razele sale călduțe creștetul. Ultima oară când văzu această portiță era verde, un verde deschis ca iarba fragedă modern dish rack și i se păru acum că nici nu mai era aceiași, ci alta făcută după chipul și asemănarea celeilalte. Asta e! își spuse. Ce mai contează poarta când de această casă mă leagă altfel de amintiri. Amintiri ce atunci m-au lovit urât. Chiar și acum mă dor. Amintiri ce i-au schimbat viața aproape modern dish rack complet. L-au purtat prin locuri modern dish rack prin care probabil n-ar fi ajuns niciodată. Bineînțeles, modern dish rack prin acele locuri doar sufletul său a călătorit. Locuri paranoice de care oricine s-ar fi ferit înspăimântat, dar el le-a primit ca atare și poate că, dacă nu ar fi avut parte de acea paranoia, nebunie a sufletului, acum nu ar fi omul care e și nici nu ar fi scris vreodată cum a scris în acei ani, după cum probabil, își zicea uneori, Dostoievski dacă nu ar fi fost epileptic nu ar fi scris în felul în care a scris și în zilele noastre nu l-ar fi cunoscut nimeni. Își amintea de primele sale încercări literare de dinainte de boala sufletească, pe care de-altfel le-a și ars. Nu aveau nicio valoare modern dish rack și după cum citise undeva această frază: că Sandra Brown când era fecioară scria mai bine ca el. A… da… chiar își aminti. Era vorba despre revista Jurnalul literar pe care o primea regulat în Australia. Acolo citise aceste cuvinte. În ceea ce-l privea, acest critic avea mare dreptate, deși, nu-i erau adresate. Poate nu s-ar fi întors niciodată în Doroteia și nici în România, dacă nu ar fi primit o ofertă îmbietoare pe care nu putu s-o refuze. Chiar și așa se luptase mult cu ideea de a veni, dar într-un final își zise că aceasă vizită și poate răscolire a amintirilor în locul în care s-au întâmplat i-ar fi de folos și ar duce chiar la o vindecare a sa și a sufletului, pășind, cel puțin acum, aproape în amurgul vieții, mai cu încredere spre viitor. Intră pe portița scârțâitoare in curtea largă, pavată modern dish rack cu piatră de râu enormă ce părea desprinsă direct din munte, colțuroasă pe alocuri crăpată de copitele cailor. Păsea anevoie, stângaci sperând să găsească pe cineva acasă. modern dish rack Nu-si anunțase venirea (dealtfel, după cum am spus, nici nu era sigur că va veni ) și era prea obosit să mai aștepte în cazul în care nu ar fi fost nimeni acasă. Respiră adânc, îmbătându-se de parfumul modern dish rack brazilor suplinat de mirosul de soare călduț, primăvăratec. după ce dădu colțul case din cărămidă modern dish rack cu etaj, realiză că avusese noroc. modern dish rack Ușa de la bucătăria de vară era deschisă. Se apropie modern dish rack și vârî capul acoperit doar de părul cărunt, aspru și des, înăuntru. La vatra din cărămidă vopsită în verde, o femeie corpolentă învârtea într-o tigaie de tuci cu mâner. Era îmbrăcată într-un capot subțire, înflorat, de casă, peste care avea un șorț albastru deschis legat la spate. Era o femeie mărunțică, plinuță – nu grasă, doar plinuță – cu o broboadă cu margini negre și câțiva trandafiri, mari, roșii, legată la spate. De sub broboadă, scăpate, în dreptul urechilor, câteva fire de păr sure ce îi arăta vârsta – înșelătoare totuși, nu avea mai mult de cincizeci de ani – se prelingeau pe obrazul modern dish rack încă fin. O privi câteva secunde fără a-și trăda prezența, apoi bătu în tocul ușei, din lemn, verde. Femeia își întoarse doar privirea, corpul rămânându-i pe loc, neoprindu-se din lucru. modern dish rack Probabil se gândi a fi doar o vecină. – Bună ziua! spuse bărbatul cu un ușor accent străin, neîndrăznind să pășească pragul. Femeia păru oarecum surprinsă de prezența acelui bărbat modern dish rack în cadrul ușei. Nu aștepta pe nimeni și de-altfel, nici funcționarul de la ireu nu părea a fi, având în vedere că nu avea în mână sau la subraț nicio mapă sau catalog cum obișnuiau aceștia să aibă de obicei. Pe moment se gândi că ar putea fi cineva care îl caută pe soțu
No comments:
Post a Comment